Se ştie că dangui-ul datează din perioada de dinainte celor Trei Regate (57 î.Hr. – 668
d.Hr.), atunci când sistemul de îmbrăcăminte din China a fost introdus în Coreea. Cuvântul „dang” se referă la dinastia chineză Tang (618-907), deci este posibil ca dangui-ul să fi fost adaptat la îmbrăcămintea din acea perioadă împreună cu alte haine de ceremonie cum ar fi „hwarot” şi „wonsam”.
Se ştie însă cu certitudine că dangui-ul a fost purtat în timpul perioadei Joseon, bazat pe documentele istorice rămase de la învăţatul Yi Jae (1680 ~ 1746), care vorbea despre dangui în cartea sa „Sarye pyeollam” (Manualul uşor al celor patru rituri).
Regina, concubinele regelui, doamnele de la Curte şi soţiile nobililor îl purtau peste un bolero numit „jeogori”. Ca şi culori, dangui-ul putea să fie verde-gălbui, albastru-violet şi dangui alb-colorate. Cel mai des întâlnit era dangui-ul de culoare verde-gălbui.
Dangui-urile erau de două tipuri în funcţie de grosime: dangui dublu-stratificat (gyeop-dangui) şi cu un singur strat (hot-dangui). Primul era purtat, de obicei, în timpul iernii, în timp ce dangui-ul într-un singur strat, care mai este numit “dang-jeoksam” sau “dang-hansam” era purtat vara.
Regina purta un dangui alb dintr-o pânză, în ziua de dinaintea Festivalului Dano, care avea loc pe 5 mai şi fiecare doamnă de la Curte îşi schimba a doua zi hainele în cele într-un singur strat… practic atunci treceau la hainele de subţiri.
La fel se întâmpla când îşi schimbau hainele cu cele groase. Regina se îmbrăca în dangui dublu-stratificat în ziua de dinainte de Chuseok (15 august), iar de a doua zi şi restul doamnelor de la Curte îi urmau exemplul.
Dangui- ul subliniază liniilor curbate ale hanbok-ului. Forma dangui-ului este similară cu cea a jeogori, dar lungimea atât în faţă, cât şi în spate, care ajunge la genunchi, este triplă faţă de cea a jeogori.
Mânecile la dangui sunt înguste. Cusăturile laterale sunt deschise la axilă, iar tivul este curbat. Când se face un dangui dintr-o ţesătură verde-gălbui, ţesătura interioară şi cea pentru goreum (panglicile de la piept) este de culoare roşie şi, respectiv, purpurie. Două goreum sunt ataşate la partea stângă a git, o bucată de material ornamentează gulerul, în timp ce o goreum scurt este în partea dreaptă la git. La baza mânecilor dangui-ului este geodeulji, un fel de bandă albă ataşată.
Dangui-urile pentru femeile de la Curte reprezentau strict rangul pe care îl aveau. Dangui pentru regină, prinţese şi alte femei din familia regală, avea distinctiv geumbak (foiţa de aur). Modelele erau decorate de la umăr până la sfârşitul mânecilor, precum şi pe faţă, spate şi goreum. În modelele de geumbak, erau folosite flori sau caractere chinezeşti ce sugereau longevitate (su, 寿), avere (bok, 福) sau fericire (Hui, 囍). Pentru regina, era utilizat simbolul Phoenixului.
Când dangui-ul era îmbrăcat ca rochie de mireasă, mireasa îl purta peste o chima (o fustă amplă) şi jeogori. Ea avea, de asemenea, pusă hwagwan (o cunună) pe cap, prinse norigae (un tip de accesoriu la goreum) şi era încălţată într-o pereche de pantofi din mătase.
Era plăcut şi uşor de purtat, aşa că dangui-ul se îmbrăca frecvent ca haină de nuntă, chiar şi de oamenii obişnuiţi din timpul dinastiei Joseon.
